constipatia si hemoroizii

Constipația și hemoroizii

Legătura dintre constipație și hemoroizi este una dificil de explicat, deoarece constipația are multiple efecte asupra corpului și poate fi considerată atât cauză, cât și efect al bolii hemoroidale. Totuși, pentru a înțelege cu adevărat cum funcționează legătura dintre constipație și hemoroizi, trebuie să cunoaștem anumite noțiuni de fiziologie a tractului digestiv inferior.

Astfel, canalul rectal este format dintr-o serie de mușchi circulari, de dimensiuni mici, dar cu o forță de contracție ridicată. Acești mușchi sunt acoperiți de o membrană groasă și relativ puțin elastică, care nu este destinată absorbției de substanțe care se pot găsi la nivelul rectului, ci protejării acestuia de orice elemente care ar putea provoca distrugeri în această zonă.

În mod evident, pentru a putea funcționa corect, mușchii rectului sunt irigați de o serie de vase de sânge numite vene anorectale. Toate aceste vene au pereți cu o constituție diferită de pereții vaselor de sânge de oriunde altundeva în corp: acești pereți sunt mai rezistenți la presiune, au o elasticitate ridicată și o capacitate de regenerare mai bună. Motivul este simplu: vasele de sânge de la nivelul rectului trebuie să reziste unei presiuni crescute. Astfel, singurul lucru care menține întreaga fiziologie a părții inferioare a tractului digestiv în continuă funcționare este echilibrul, mai precis echilibrul între presiunea internă și presiunea externă.

Constipația este un mecanism natural de modificare a echilibrului mai sus menționat. Astfel, o dietă necorespunzătoare, care conține foarte multe lipide provenite din carne grasă și mâncăruri prăjite, sucuri carbogazoase, alcool în cantități mari și dulciuri cu concentrație mare în zaharoză, conduce, fără îndoială, la o constipație cronică.

Procesul este simplu: lipidele, glucoza, dioxidul de carbon și etanol necesită apă pentru a putea fi transformate de către corpul uman în metaboliți pe care acesta îi poate folosi. Deoarece pacientul nu ingeră o cantitate suficientă de apă, sistemele enzimatice din organism preiau apa din jurul lor, ceea conduce la o deshidratare internă a corpului și, prin urmare, la apariția constipației.

Se formează un bol fecal de dimensiuni ridicate, cu o suprafață rugoasă și cu o densitate crescută, care are o formă ce nu îi permite să traverseze tractul intestinal inferior fără a răni mucoasa rectală. Rănile repetate și deosebita presiune necesară expulzării unui astfel de bol fecal conduc la inflamarea venelor anorectale, deci la apariția hemoroizilor. Pentru a evita constipația cronică, este indicat ca pacientul să își modifice dieta, să renunțe la fumat și la alcool, să practice un sport, cel puțin de trei ori pe săptămână, timp de o oră și, mai ales, să își schimbe, în întregime, stilul de viață.

Apariția hemoroizilor nu este singurul lucru negativ care poate fi generat de o constipație cronică. De cele mai multe ori, pacientii respectivi sunt supraponderali, au probleme cardiace, suferă de o boală hepatică și sunt depresivi. Odată cu restabilirea unui tranzit intestinal adecvat, persoana în cauză va observa o îmbunătățire generală a stării de sănătate.

De ce poate fi constipația considerată un efect al bolii hemoroidale? Răspunsul este evident: pacienții care se află în plină criză hemoroidală suferă de o durere extrem de intensă, mai puternică decât cea care apare în cazul unei litiaze renale sau al unei litiaze biliare, și care îi oprește din a completa actul defecației. Blocajul este, de multe ori, doar psihologic, dar încercările de a-l depăși nu au niciodată un efect pozitiv.

De obicei, în această perioadă, se încearcă o relaxare a canalului rectal cu diferite adjuvante, cum sunt unguentele cu substanțe active antiinflamatoare și băile de șezut cu infuzii de plante cu efect relaxant la nivelul rectului. În general, se preferă ca pacientul să aibă o dietă lichidă până în momentul în care criza hemoroidală dispare sau, dacă acesta a suferit de hemoroizi sângerânzi, până când se închide rana.

Anunțuri
salvia si hemoroizii

Salvia și hemoroizii

Salvia, cunoscută lumii științifice drept Salvia Officinalis, este o plantă medicinală, perenă, care crește în zone temperate și temperat–continentale, la altitudini joase, medii și moderat–înalte.

Practic, salvia sălbatică se găsește în zone de câmpie, de depresiune și de deal. Salvia de cultură sau de grădină poate fi cultivată în orice fel de climat și la orice fel de altitudine, cu mențiunea că trebuiesc respectate anumite condiții: în primul rând, terenul grădinii trebuie să fie fertil sau trebuie ca stratul de pământ fertil adăugat artificial să fie de cel puțin un metru. Apoi, este bine de știut că salvia nu crește în zone umbrite, nici măcar parțial umbrite. Prin urmare, dacă există o porțiune de grădină unde nu este umbră niciodată, acolo trebuie plantată salvia.

Efectele medicinale ale salviei

Poate vă întrebați de ce este salvia o plantă medicinală. Răspunsul este simplu: conține o serie de compuși chimici, care o fac extrem de valoroasă și care îi conferă proprietăți terapeutice. Astfel, salvia este cunoscută pentru faptul că este un foarte bun antiseptic, antiinflamator și calmant în utilizarea pe cale externă. Pe cale internă, salvia pare a fi un panaceu, având proprietăți tonice, revigorante, ușor hipotensive, antisudorifice, estrogenice, calmante, orexigene, antibacteriene și antiinflamatoare. Pe lângă alte plante medicinale, care pot fi folosite cu succes în tratamentul hemoroizilor, despre care puteți citi la http://www.adiohemoroizi.ro/tratament/remedii-si-tratamente-naturiste/, și salvia este de folos în tratamentul bolii hemoroidale.

Astfel, cunoscând toate aceste informații, legătura dintre hemoroizi și salvie devine evidentă. Salvia poate fi utilizată drept adjuvant în tratamentul bolii hemoroidale, sub multiple forme. Este bine să cunoaștem părțile din plantă pe care le putem utiliza, modul în care ele trebuiesc preparate și cum trebuie să aplicăm ce se obține în urma procesului de preparare, fie ea industrială sau casnică.

Utilizarea salviei în scop terapeutic

Frunzele
Există două metode de a culege frunzele de salvie și, surprinzător, două tipuri de frunze de salvie. Astfel, de cele mai multe ori, frunzele se culeg în luna mai sau în luna iunie, înainte cu câteva zile de înflorirea plantei. Cultivatorii cu experiență știu cum arată o plantă care este pe cale să înflorească, iar cei care sunt la început de drum ar trebui, pentru siguranță, să culeagă frunzele în a doua săptămână a lunii mai.

Ulterior, frunzele trebuie să fie întinse pe o coală specială sau pe coală de ziar și lăsate să se usuce, în aer liber sau într-o cameră perfect uscată, timp de patru zile. Dacă frunzele aparțin unei plante care a crescut într-o zonă foarte umedă, perioada de uscare crește până la șapte zile, dar nu mai mult de atât. Din aceste frunze se poate obține o infuzie, concentrată sau normală, dar și un decoct. De obicei, pacientul care se află în plină criză hemoroidală poate face băi de șezut cu infuzia normală de frunze de salvie și își poate aplica cataplasme călduțe cu infuzia concentrată sau cu decoctul.

Planta întreagă
De la mijlocul lunii iunie, dacă nu au fost culese frunzele înainte, poate fi culeasă și uscată întreaga plantă. Procesul decurge similar cu cel descris la frunze, cu două excepții. Dacă florile sunt înflorite de mai mult de trei săptămâni în momentul culegerii, este recomandat ca ele să fie înlăturate, deoarece nu mai conțin componente cu efect terapeutic. Nu vor cauza efecte nedorite nici dacă nu sunt eliminate, dar pot dilua infuzia sau decoctul obținut și pot scădea efectul terapeutic. De asemenea, trebuie ținut cont de proveniența plantei.

Dacă salvia nu este de cultură, este bine să nu se utilizeze nici rădăcina, nici florile, pentru a evita orice posibilitate de introducere în infuzie a altor principii active, care ar putea fi nocive pentru pacient. În general, din planta întreagă se preferă să se realizeze o infuzie normală și ca ea sa fie utilizata pentru băi de șezut, în perioadele dintre crizele hemoroidale. Băile trebuiesc făcute de două ori pe zi, la diferențe de minim șapte ore între ele. De asemenea, în acest tip de infuzie putem să adăugăm coada șoricelului sau ricin.

hemoroizii si stresul

Hemoroizii și stresul

Deși cauza adevărată a bolii hemoroidale rămâne încă un mister pentru comunitatea medicală internațională, există câteva certitudini în legătură cu această problemă de sănătate. De exemplu, s-a stabilit că există o legătură certă între hemoroizi și stres. În general, se consideră că răspunsurile emoționale puternice nu pot cauza apariția bolii hemoroidale sau reactivarea ei, dar stresul îi poate agrava manifestările fizice, în special în perioada crizelor hemoroidale.

Hemoroizii și stresul nu sunt o combinație câștigătoare. Oamenii care suferă de stres sunt și cei care sunt, cel mai adesea, bolnavi de hemoroizi. În general, niveluri ridicate de stres prezintă oamenii de afaceri, funcționarii publici sau persoanele care își petrec foarte mult timp în fața unui calculator. În mod complet nesurprinzător, persoanele sedentare sunt diagnosticate în mod obișnuit cu două boli: hemoroizi și obezitate. Toti cei enumerați mai sus sunt sedentari, nu au timpul necesar să practice nici un fel de activitate fizică, iar efectele nocive ale sedentarismului asupra sănătății sunt dovedite. Oamenii de afaceri conduc lista când este vorba de stres, pe când funcționarii publici sunt primii la diagnosticarea cu hemoroizi, dar procentul din ambele categorii care suferă de ambele boli este relativ asemănător.

Totodata, este de reținut următoarea idee: la fel ca și în cazul legăturii dintre hemoroizi și constipație, conexiunea dintre stres și hemoroizi este una incertă în legătură cu ordinea apariției. Deși se consideră că stresul nu poate declanșa inflamarea venelor anorectale, există cercetători în acest domeniu care nu au eliminat această posibilitate. Totuși, majoritatea comunității medicale susține că declanșarea crizelor hemoroidale este generată de doi factori: alimentația necorespunzătoare și stresul. Observați diferența: inflamația în sine, adică boala hemoroidală, nu este provocată de răspunsuri emoționale, dar criza hemoroidală poate fi indusă de stres. Prin urmare, daca ați fost diagnosticat cu hemoroizi, este bine să evitați situațiile stresante sau emoțiile puternice, deoarece vă pot altera semnificativ starea de sănătate.

Care este explicația fiziologică a legăturii dintre hemoroizi și stres? Dacă pornim de la ideea că stresul induce apariția bolii hemoroidale, motivația ar putea fi următoarea: atunci când o persoană este stresată, corpul uman elimină anumite substanțe. Acestea ridică tensiunea, măresc frecvența cardiacă, provoaca prurit și chiar, în anumite cazuri, senzația de sufocare. Printre toate aceste efecte fiziologice se numără și vasoconstricția. Din păcate, ea nu are loc doar la nivel central, ci se extinde și în periferie, ajungând până la venele anorectale. Volumul sangvin rămâne același, dar presiunea crește puternic, provocând reacții alergice locale, traduse prin inflamații ale acestor vene, deci, prin hemoroizi.

Pe de altă parte, dacă procesul are loc în sens invers, adică apariția hemoroizilor conduce la ridicarea nivelului de stres, explicația ar arăta așa: substanțele eliberate de corp atunci când se află sub atac sunt transmise la creier, care le procesează și indică corpului că ar trebui să acționeze. În general, asta înseamnă că pacientul respectiv ar trebui să aplice o cremă antiinflamatoare sau analgezica, dar se pot atinge și centrii nervoși care controlează stresul. S-a constatat că scoaterea pacientului dintr-o zonă care îi suprasolicită creierul și care îl bombardează cu informații și cu probleme ce trebuie rezolvate duce la scăderea vizibilă a manifestărilor fizice ale bolii hemoroidale.

sedentarismul

Statul pe scaun crește riscul de deces cauzat de boli de inimă, diabet și cancer

Dacă îți făceai calcule cum că ai compensa orele petrecute zilnic pe scaun cu cele 2-3 ședințe de fitness pe săptămână, mai gândește-te o dată. Conform unui studiu recent ale cărui rezultate au fost publicate în Annals of Internal Medicine, timpul pe care o persoană îl petrece șezând zilnic este direct proporțional cu riscul de boli cardiovasculare, diabet, cancer și moarte prematură, iar asta este valabil și pentru persoanele care fac sport în mod regulat, de câteva ori pe săptămână.

„Mai mult de o jumătate din ziua unei persoane este petrecută în mod sedentar – stând pe scaun, în fața televizorului sau lucrând la calculator”, spune dr. David Alter, cercetător la Toronto Rehab, University Health Network (UHN) și Institute for Clinical Evaluative Sciences. „Studiul nostru a descoperit că, în ciuda beneficiilor pentru sănătate ale activității fizice, aceasta singură nu este suficientă pentru a reduce riscul de îmbolnăvire.”

Și totuși, nu te grăbi să renunți la sport pentru că autorii studiului au descoperit, de asemenea, că efectele statului pe scaun asupra sănătății sunt mai pronunțate în cazul persoanelor care nu fac deloc mișcare, în comparație cu cele care au un program regulat de exerciții fizice. „Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege de cât de multă activitate fizică este nevoie pentru a contracara riscurile pentru sănătate asociate cu sedentarismul”, a comentat dr. Biswas, co-autor al studiului.

Cercetătorii spun că este nevoie ca oamenii să înțeleagă pericolele sedentarismului, despre care am scris mai multe și aici, și să încerce să găsească metode pentru a reduce timpul de stat pe scaun. „Stabilește-ți țeluri și găsește modalități de a încorpora mai multă activitate fizică și mai puțin sedentarism în viața ta de zi cu zi. De exemplu, la muncă ridică-te în picioare sau mișcă-te pentru 1-3 minute la fiecare jumătate de oră. Chiar și când te uiți la televizor, ridică-te în picioare sau fă exercitii în timpul reclamelor.[…] Nu este suficient să faci exerciții pentru 30 de minute pe zi și să fii sedentar pentru 23 de ore și jumătate”, a comentat dr. Alter.

mere

9 alimente pentru pierderea în greutate

Vine vara și trebuie să arătăm cât mai bine, astfel că vă propunem astăzi o listă de 9 alimente, care, incluse în dietă, se vor dovedi utile pentru a elimina din greutatea nedorită.

Brânza
Acest produs lactat este o excelentă sursă de proteină cazeina. Branza este unul dintre alimentele nutritive musculare cele mai potrivite pentru a fi consumate. Cercetătorii danezi au constatat că dacă este consumată o porție de brânză în fiecare zi la o masă timp de trei săptămâni, colesterolul nu se mărește.

Cotletele de porc
Per gram de proteine, conțin aproape de 5 ori mai mult seleniu decât carnea de vită și de 2 ori mai mult decât la cea de pui. Seleniul este un mineral esențial care reduce riscul de apariție a cancerului la prostată.

Consumate într-o cantitate de 180 de grame pe zi, ajută la păstrarea musculaturii și pierderea în greutate.

Cafeaua
Cafeaua are multiple beneficii, printre care se află și reducerea poftei de mâncare, creșterea metabolismului și aportul de antioxidanți în organism. Rata medie metabolică a oamenilor care beau cafea este cu 16% mai mare decat în cazul celor care beau cafea decofeinizată.

Cofeina stimulează sistemul nervos central prin creșterea ritmului cardiac și prin respirație. Este o băutură excelentă daca este consumată în cantități reduse. Începeți ziua cu o cafea mică, apoi păstrați nivelul de cofeină din organism cu un capucino la prânz.

Grapefruit
S-au efectuat studii în urma cărora s-a constatat că oamenii care au mâncat o jumătate de grapefruit de 3 ori pe zi, au pierdut 4 kilograme în 12 săptămâni, chiar dacă aceștia nu și-au modificat dieta obișnuită deloc în această perioadă.

Deși mecanismul lor nu este clar, cercetătorii speculează că aciditatea din grapefruit poate înlocui rata de digestie, conferind senzația de saturație pentru mai mult timp.

Mărul
Se pare că un măr pe zi, poate ține kilogramele în plus deoparte. Un studiu efectuat a relatat faptul că persoanele care au mâncat un măr mare cu 15 minute înainte de masa de prânz, au avut cu 187 mai puține calorii după masa de prânz decât cei care nu au avut nici o gustare în prealabil.

Acest fruct umple burta cu procesul de fierbere, neexistând nici un alt motiv pentru care mărul conferă senzația de stomac plin. Sau faptul că necesită o perioadă mai mare de timp mestecând până ce îl terminăm, ne oferă senzația că am mâncat prea mult deja.

Ouăle
Săriți peste etapa în care consumați dimineața cereale cu lapte rece deoarece un ou dimineața și o feliuță de carne slabă vă pot ajuta să vă controlați foamea mai târziu. Cu acest mic dejun vă sunt asigurate cele mai multe proteine necesare. Cei care consumă un astfel de mic dejun nu resimt senzația de foame atât de repede precum cei care iau un mic dejun slab nutritiv.

Persoanele care consumă un ou dimineața sunt mai predispuse să consume mai puțină mâncare pe tot parcursul zilei decât cele care nu consumă ouă dimineața. Oul este recomandat să fie consumat fiert, omleta și oul prăjit fiind incluse pe lista alimentelor interzise în dieta împotriva obezității.

Fasolea
Dacă nu sunteți o iubitoare sau un iubitor de leguminoase, luați în considerere faptul că persoanele care consumă fasole au cu 23% mai puține șanse să aibă o talie mare decât cei care nu au mâncat niciodată fasole.

Consumatorii de fasole tind să aibă, de asemenea, valori ale tensiunii arteriale sistolice mai bune. Leguminoasele sunt bogate în fibre precum și potasiu, care ajută la combaterea hipertensiunii. Trebuie să consumați minim o ceașcă de fasole gătită de 3 sau 4 ori pe săptămână.

Peștele oceanic
Peștele nu este bun doar pentru inima dumneavoastra, ci și pentru intestine. Aceasta pentru că acizii grași Omega-3 ajută să vă simțiți mai plin atunci când consumați pește oceanic (ton, sardine, somon etc.). Consumul de alimente bogate în Omega-3, a crescut nivelul sangvin de leptină, un hormon care ofera sațietate. Puteți lua și o capsula de ulei de pește de 500 mg în fiecare zi deoarece oferă beneficii semnificative.

Laptele
În loc de fructe la micul dejun, laptele consumat dimineața vă ajută să mâncați mai puțin la prânz. Persoanele supraponderale care au băut dimineața lapte degresat, au consumat cu 8,5% mai puține calorii decât persoanele care au băut suc de fructe dimineața.

Ambele băuturi au un număr egal de calorii, dar laptele conține 25 de grame de proteine, în timp ce sucul de fructe nu a avut nici o proteină și 63 de grame de zahăr. Proteinele din lapte vă ajută să vă simțiți sătui pe o perioadă mai mare de timp.

Sperăm că v-au ajutat aceste sfaturi, și vă recomandăm să apelați la ajutorul unui nutriționist pentru stabilirea unei diete exacte, cu gramaje potrivite exact situației dvs.

ghimbir

Beneficiile ghimbirului pentru sănătatea organismului

Cunoscut inițial pentru proprietățile sale culinare și aroma sa inconfundabilă, ghimbirul și-a dovedit eficiența în tratarea stărilor de greață, precum și în menținerea unei digestii sănătoase. Ghimbirul provine din Asia de Sud-Est, fiind în prezent cultivat și în Jamaica sau alte regiuni tropicale. Astfel, rădăcina de ghimbir poate fi deopotriva folosită atât pentru scopuri culinare, cât și pentru efectele sale curative.

Efectele ghimbirului asupra organismului

În scopuri terapeutice, efectele benefice ale ghimbirului acoperă o gamă vastă de condiții medicale, pornind de la stări de vomă, probleme digestive, probleme de circulație a sângelui și până la artrită.

Ghimbirul și-a dovedit eficiența pentru ameliorarea stărilor de greață și a vărsăturilor cauzate de sarcină sau în timpul unor călătorii mai lungi.

Un alt efect benefic al ghimbirului este calmarea afecțiunilor stomacale, stimularea circulației bilei sau menținerea sănătății sistemului cardiovascular. Efectele benefice ale ghimbirului asupra sănătății sistemului cardiovascular, îl recomandă și în utilizarea pentru tratamentul naturist al hemoroizilor, despre care puteți citi mai multe la adiohemoroizi.ro/tratament/remedii-si-tratamente-naturiste/.

Uleiul de ghimbir este folosit pentru ameliorarea durerilor cauzate de artrită, ca urmare a proprietăților antiinflamatorii deținute de această plantă. Totodată, ghimbirul poate fi regăsit în compoziția unor remedii naturale din plante cu proprietăți decongestionante, având în acest sens capacitatea de a ameliora afecțiunile sistemului respirator, răcelile și alergiile.

Modul de folosire al ghimbirului

Ghimbirul poate fi folosit în forma sa proaspătă, caz în care acesta trebuie să fie dat prin răzătoare și inclus în diverse mâncăruri preparate în casă sau se pot utiliza suplimente pe bază de ghimbir. Astfel, rădăcina proaspătă de ghimbir, dată prin răzătoare și amestecată cu zeamă de lime deține capacitatea de a stimula tractul digestiv și, implicit, de a reduce flatulența.

De asemenea, acest amestec poate fi folosit ca ulei pentru masaj, caz în care deține proprietatea de a diminua durerile cronice. Sub formă de extract, ghimbirul s-a dovedit eficient pentru reducerea inflamațiilor.

În momentul în care alegeți suplimente pe bază de ghimbir este recomandat să alegeți acele produse ce conțin gingerol sau shogaol, ingrediente active ale acestei plante. În plus, ghimibirul poate fi regăsit în prezent pe piață și sub formă de pastile. În această situație, doza zilnică recomandată trebuie să fie de 100 pana la 200 mg, luate de maxim 3 ori pe zi.

Dacă folosiți rădăcină proaspătă de ghimbir, este necesar să luați de 3 ori pe zi câte ½ sau 1/3 lingurițe din această plantă. În plus, ghimbirul poate fi consumat proaspăt odată la 4 ore, însă nu mai mult de 3 ori pe zi.

Ghimbirul poate fi administrat în siguranță, întrucât nu interacționează în mod negativ cu nici un alt supliment nutritiv sau tratamente medicamentoase. Atenție, însă, dacă apelați la suplimente pe bază de ghimbir, întrucât pastilele trebuie luate cu un pahar mare de apă sau alt lichid. Mai mult decât atât, ghimbirul poate fi administrat după intervențiile chirurgicale pentru a preveni starea de vomă și chiar vărsăturile postoperatorii. Singura recomandare a medicilor specialiști este că această plantă să nu fie administrată cu cel puțin 4-5 ore înainte de începerea intervenției chirurgicale, în caz contrar existând riscul de apariție a unor hemoragii severe.

În cazul persoanelor ce urmeaza tratament pe bază de radioterapie sau chimioterapie, ghimbirul este eficient pentru reducerea iritațiilor stomacale.

Precauții

Există câteva precauții în ceea ce privește includerea ghimbirului ca formă de tratament pentru diverse boli și afecțiuni. În acest sens este necesara sistarea administrării sau consumului de ghimbir începând cu luna a 2-a de sarcină, cantitatea maximă zilnică fiind de maxim 250 mg de 4 ori pe zi.

Persoanele diagnosticate cu pietre biliare trebuie să se adreseze medicului specialist înainte de a decide începerea unui tratament pe bază de ghimbir.

Beneficiile ceaiului de musetel

Beneficiile ceaiului de mușețel

Ceaiul de mușețel este considerat a fi o minune și o cale de atac anti-inflamatorie. Cultivarea mușețelului și încurajarea consumului de ceai de mușețel este un beneficiu pentru organism. Consumând ceai de mușetel, durerile pot fi ameliorate. Beneficiul ceaiului ca și analgezic constă în reducerea excitabilității nervoase.

Ceaiul de mușetel poate fi folosit și pentru ulcer, gastrită, pentru o inflamație bucală sau pentru inflamarea mucoaselor membrelor, pentru inflamații și mâncărimi ale pielii, are efect antispastic, pentru colicile abdominale și pentru crampe și ajută la apariția dentiției la copii.

O contraindicație pentru folosirea acestei plante este legată de doza în care este folosită. Aceasta nu trebuie depășită în special când ceaiul este consumat de către copii.

Cultivarea semințelor necesită existența unui sol deschis pentru a supraviețui. Adesea mușețelul crește chiar lângă drumuri, pe lângă buruieni, în jurul depozitelor de deșeuri etc.. Mușețelul este cunoscut și sub denumirea de medicul plantelor, deoarece ajută la creșterea și dezvoltarea altor plante, în special a celor care produc uleiuri esențiale. Ceaiul de mușetel este foarte util pentru suprimarea creșterilor fungice.

Unul dintre marile beneficii ale consumului de ceai de mușețel este faptul că vă ajută să aveți un somn liniștit. Pentru a avea un efect și mai bun puteți să îl amestecați cu ceaiul de lavandă. Mușețelul poate fi folosit și în uleiuri de masaj sau chiar atunci când faceți baie.

Dacă aveți un istoric medical care include dermatita, utilizarea mușețelului poate irita pielea.

Există două tipuri cunoscute de mușetel: cel românesc cunoscut sub denumirea de Anthemis Nobilis și cel german cunoscut sub denumirea de Matricaria Chamomilla.

Acest ceai este un calmant și un analgezic în același timp, reușind să reducă durerea și să o calmeze prin reducerea excitabilității nervoase. Pentru a avea acest efect, este recomandat să fie folosit mușețelul german.

Această plantă este, de asemenea, un antispastic care oprește sau împiedică spasmele musculare. Este ideal să fie folosit pentru crampele musculare, abdominale, durerile menstruale, astm bronșic și alte tulburări care conțin iritabilitate musculară, spasme sau contracții.

Mușețelul este un sedativ care poate calma tensiunea nervoasă, hrănește sistemul nervos și încurajează apariția stării de somn. Pentru aceste ultime două întrebuințări se recomandă folosirea mușețelului românesc.