salvia si hemoroizii

Salvia și hemoroizii

Salvia, cunoscută lumii științifice drept Salvia Officinalis, este o plantă medicinală, perenă, care crește în zone temperate și temperat–continentale, la altitudini joase, medii și moderat–înalte.

Practic, salvia sălbatică se găsește în zone de câmpie, de depresiune și de deal. Salvia de cultură sau de grădină poate fi cultivată în orice fel de climat și la orice fel de altitudine, cu mențiunea că trebuiesc respectate anumite condiții: în primul rând, terenul grădinii trebuie să fie fertil sau trebuie ca stratul de pământ fertil adăugat artificial să fie de cel puțin un metru. Apoi, este bine de știut că salvia nu crește în zone umbrite, nici măcar parțial umbrite. Prin urmare, dacă există o porțiune de grădină unde nu este umbră niciodată, acolo trebuie plantată salvia.

Efectele medicinale ale salviei

Poate vă întrebați de ce este salvia o plantă medicinală. Răspunsul este simplu: conține o serie de compuși chimici, care o fac extrem de valoroasă și care îi conferă proprietăți terapeutice. Astfel, salvia este cunoscută pentru faptul că este un foarte bun antiseptic, antiinflamator și calmant în utilizarea pe cale externă. Pe cale internă, salvia pare a fi un panaceu, având proprietăți tonice, revigorante, ușor hipotensive, antisudorifice, estrogenice, calmante, orexigene, antibacteriene și antiinflamatoare. Pe lângă alte plante medicinale, care pot fi folosite cu succes în tratamentul hemoroizilor, despre care puteți citi la http://www.adiohemoroizi.ro/tratament/remedii-si-tratamente-naturiste/, și salvia este de folos în tratamentul bolii hemoroidale.

Astfel, cunoscând toate aceste informații, legătura dintre hemoroizi și salvie devine evidentă. Salvia poate fi utilizată drept adjuvant în tratamentul bolii hemoroidale, sub multiple forme. Este bine să cunoaștem părțile din plantă pe care le putem utiliza, modul în care ele trebuiesc preparate și cum trebuie să aplicăm ce se obține în urma procesului de preparare, fie ea industrială sau casnică.

Utilizarea salviei în scop terapeutic

Frunzele
Există două metode de a culege frunzele de salvie și, surprinzător, două tipuri de frunze de salvie. Astfel, de cele mai multe ori, frunzele se culeg în luna mai sau în luna iunie, înainte cu câteva zile de înflorirea plantei. Cultivatorii cu experiență știu cum arată o plantă care este pe cale să înflorească, iar cei care sunt la început de drum ar trebui, pentru siguranță, să culeagă frunzele în a doua săptămână a lunii mai.

Ulterior, frunzele trebuie să fie întinse pe o coală specială sau pe coală de ziar și lăsate să se usuce, în aer liber sau într-o cameră perfect uscată, timp de patru zile. Dacă frunzele aparțin unei plante care a crescut într-o zonă foarte umedă, perioada de uscare crește până la șapte zile, dar nu mai mult de atât. Din aceste frunze se poate obține o infuzie, concentrată sau normală, dar și un decoct. De obicei, pacientul care se află în plină criză hemoroidală poate face băi de șezut cu infuzia normală de frunze de salvie și își poate aplica cataplasme călduțe cu infuzia concentrată sau cu decoctul.

Planta întreagă
De la mijlocul lunii iunie, dacă nu au fost culese frunzele înainte, poate fi culeasă și uscată întreaga plantă. Procesul decurge similar cu cel descris la frunze, cu două excepții. Dacă florile sunt înflorite de mai mult de trei săptămâni în momentul culegerii, este recomandat ca ele să fie înlăturate, deoarece nu mai conțin componente cu efect terapeutic. Nu vor cauza efecte nedorite nici dacă nu sunt eliminate, dar pot dilua infuzia sau decoctul obținut și pot scădea efectul terapeutic. De asemenea, trebuie ținut cont de proveniența plantei.

Dacă salvia nu este de cultură, este bine să nu se utilizeze nici rădăcina, nici florile, pentru a evita orice posibilitate de introducere în infuzie a altor principii active, care ar putea fi nocive pentru pacient. În general, din planta întreagă se preferă să se realizeze o infuzie normală și ca ea sa fie utilizata pentru băi de șezut, în perioadele dintre crizele hemoroidale. Băile trebuiesc făcute de două ori pe zi, la diferențe de minim șapte ore între ele. De asemenea, în acest tip de infuzie putem să adăugăm coada șoricelului sau ricin.

Lasă un comentariu